ȚARA DE FOC – IULIU POPPER – Traducere, Ed.Bizantină, București, 2013

 

TARA DE FOC – IULIU POPPER

PREFATA

Născut fiind la ţară, cu „frica lui Dumnezeu”, cum se spune, de mic copil am avut credinţa că preoţii doar vorbesc – transmit, aşadar, spiritul Sfîntului Duh –, şi studiază, aprofundează, cărţi religioase, nu şi citesc, analizează şi chiar diseacă lucrări laice, fără legătură, cel puţin la prima vedere, cu Biserica. Aparent fără nicio legătură, în urmă cu un an, un fost student, Bogdan Ursuleanu, m-a rugat să am o întrevedere cu un preot de la Câmpina, care era preocupat de unul dintre românii pe urmele cărora fusesem în anul anterior, în cadrul expediţiei-călătorie RAPAPATATIERRA (RAPAnui – PATAgonia – TIERRA del Fuego), înscrisă în programul MARI ROMÂNI, români adevăraţi, dar din păcate uitaţi. Preotul era Părintele Petru Moga, de la Biserica Sfîntul Nicolae, iar expediţionarul – Iuliu Popper. Preotul Moga mi-a plăcut din prima clipă, am interacţionat imediat: o figură de ascet solar, mi-am zis instantaneu, un om de statură mijlocie, foarte suplu şi care emana, pur şi simplu, bunătate, căldură sufletească, credinţă, deferenţă. Am răspuns, fără ezitare, invitaţiei Domniei-Sale de a ţine o conferinţă în complexul bisericesc pe care îl păstoreşte (un ansamblu religios de o frumuseţe şi un farmec aparte) şi, în ciuda tuturor reţinerilor mele, ziceam eu fireşti (conferinţă duminica – zi de sărbătoare şi odihnă – şi la orele 17, când oamenii îşi fac, de regulă, siesta), totul a fost perfect în acea zi de 18 septembrie 2012: o sală arhiplină (peste 60 de persoane), cu o audienţă selectă, cultivată, ceea ce îşi doreşte orice vorbitor în public.

Până atunci, evident, nu cunoşteam pasiunea preotului Petru Moga pentru Iuliu Popper, acest personaj pe care nu mă sfiesc să-l numesc legendar: primul cercetător adevărat al interiorului arhipelagului Ţara de Foc, un om apreciat, nu fără temei, drept „regele Ţării de Foc”, erou de romane (între care „Ultima speranţă”) şi de film („Tierra del Fuego”, cu mare succes la Festivalul de la Cannes, în 2001). Am aflat, printre altele, că Părintele fusese în Ţara de Foc, vizitase unul dintre cele două muzee care deţineau dovezi despre prezenţa compatriotului nostru în acel capăt de lume  şi achiziţionase nu doar suveniruri, ci şi cărţi şi hărţi care spuneau câte ceva despre Popper.

Luând cunoştinţă de toate acestea am fost convins că Părintele Moga vrea să scrie o monografie închinată lui Iuliu Popper. Avea toate motivele şi circumstanţele: citise aproape tot ceea ce se scrisese despre acesta, fusese „pe urmele lui”, ce-i mai lipsea? Această credinţă mi-a fost spulberată atunci când mi-a fost trimis manuscrisul, pe e-mail, cu rugămintea telefonică de mai înainte de a scrie o Prefaţă, ceea ce acceptasem cu mare plăcere. Numai că, exceptând câteva pagini introductive, manuscrisul s-a dovedit a fi nu o monografie, ci o culegere de texte aparţinându-i originalului explorator Iuliu Popper. Titlul cărţii: Iuliu Popper. Ţara de Foc. Or, tocmai aici intervine meritul Preotului Petru Moga: n-a vrut să repete lucruri arhicunoscute, prezentate într-un alt stil, ci ne-a oferit o adevărată comoară – toate sau aproape toate (poate mai există şi altele, încă necunoscute) textele publicate (apărute în reviste) sau comunicate (de exemplu scrisori) de compatriotul nostru.

Toate scrierile, adunate între coperţile acestei cărţi, au o vechime de peste un secol. Ele înseamnă, deja, istorie.  Dar nu numai. Aproape nu-ţi vine să crezi câtă modernitate transpare din aceste texte. Cât de realist şi, totodată, pragmatic a fost tânărul nostru compatriot, născut la Bucureşti, şcolit la Paris şi plimbat prin toată lumea. Rămâi surprins constatând ce observator profund a fost Popper şi, totodată, cât de vizionar a putut fi privitor la reala şi nu ipotetica valoare a pământurilor din extremitatea meridională a Americii de Sud.

Iuliu Popper era un om ce ieşea în evidenţă. Presa argentiniană a timpului îl descria ca fiind „un bărbat înalt, cu ochii albaştri şi barba blondă” (aşa cum se şi poate constata, de altfel, în fotografiile aflate în Museo Territorial), o persoană „impresionantă şi inteligentă”. Aventurier din fire, ambiţios şi, mai ales, extrem de întreprinzător, Popper a realizat lucruri extraordinare, unele aproape incredibile: a întemeiat aşezări (chiar colonizând moşneni prahoveni), a construit un tren de tip Décauville, a înfiinţat rute maritime comerciale, a bătut monedă, a emis timbru etc., etc. În mod firesc şi-a atras ura latifundiarilor locali şi a unor guvernanţi – cu toţii dornici de înavuţire peste noapte –, mai ales în condiţiile în care îi pusese în situaţia de a demisiona pe doi dintre guvernatorii Ţării de Foc, care veniseră „să-şi sporească resursele materiale în dauna slabelor lor resurse morale”, cum foarte bine i-a caracterizat compatriotul nostru. În plus, el era handicapat şi de refuzul de a se naturaliza în Argentina sau de a recurge – după cum se obişnuia – la protecţia unei puteri străine, având orgoliul să spună: „m-am născut român, sunt român şi voi muri român”. Iată ce gest superb, o frumoasă pildă de patriotism adevărat.

Merită, de asemenea, să fie menţionat faptul că, iniţial, în geografia Ţării de Foc, datorită lui, „predomina – cum îi plăcea să amintească – nomenclatura românescă”, menţionată în bună parte de Părintele Moga în argumentul În căutarea inginerului român Iuliu Popper: nu numai denumiri legate de suveranii României (Carol I şi Carmen Sylva) şi de mari personalităţi ale timpului (Lahovary, Rosetti, Urechia şi alţii), ci şi unele mai comune: vârful Sinaia, lacul Broşteni, cascada Vasilica (!), Valea Iaşilor, Cornu etc.

Omul „de o valoare personală extraordinară şi de un caracter ce se impunea”, cum avea să-l omagieze, o zi după moartea sa, cel mai mare cotidian argentinian, La Prensa – ziar în care publicase multe articole – părăsea această lume la numai 36 de ani, din păcate nu din motive naturale, ci fiindu-i curmată viaţa. Este de crezut că ar fi realizat multe alte lucruri de excepţie. Mă gândesc că, între acestea, s-ar fi înscris şi plănuita sa expediţie în Antarctica, vasul «Explorador», de o construcţie specială, aşteptându-l în portul Boca pentru o îndrăzneaţă expediţie spre „continentul îngheţat”…

Cu o tenacitate, o răbdare şi o migală incredibile, Părintele Petru Moga a căutat şi a reuşit să adune şi să pună în lumină, pe lângă textele deja cunoscute, dar multe uitate, unele total noi pentru cititorul român, extrem de valoroase şi interesante, care conturează şi mai bine imaginea unui om de excepţie, personalitatea accentuată a unui MARE ROMÂN, uitat din păcate. În cele numai câteva pagini ce preced antologia de texte, Părintele Moga reuşeşte să creioneze perfect dimensiunile personalităţii de excepţie a lui Iuliu Popper. Domnia-Sa începe prin a-şi exprima revolta faţă de afirmaţia din manualele de geografie argentiniene, din urmă cu câteva decenii, care spuneau că un român este responsabil de exterminarea aborigenilor din Ţara de Foc. Părintele mărturiseşte: „Am vrut să aflu mai multe despre acest subiect din revoltă patriotică faţă de această afirmaţie, care mi se părea făcând parte dintr-o mai largă partitură antiromânescă”. Şi continuă, interogativ şi mai mult decât explicit: „Ce român a putut ajunge în Ţara de Foc în anii 80-90 ai secolului al XIX-lea şi să mai şi reuşească să-i extermine pe localnici?

Are perfectă dreptate Părintele Moga: „Necunoscutele sunt (…), în cazul lui Popper, mult mai numeroase decât cunoscutele.” De altfel, în acest spirit, unele din textele incluse în acest volum mai înlătură ceva necunoscute. Aşteptăm cu nerăbdare promisiunea Domniei-Sale de a ne face cunoscute şi alte materiale, menţionate în partea introductivă intitulată În căutarea inginerului român Iuliu Popper. Totodată, nu pot să nu remarc şi faptul că lucrarea este dedicată: „Copiilor mei, Mihaela, Emilia, Ioan, Andreia, Maria şi Emanuel”. După cum bine vedeţi,  Părintele este un om foarte… bogat. Dar şi un Mare Român!

Sunt mai mult decât sigur că spiritul unui asemenea om deosebit, cum a fost Iuliu Popper, şi-a găsit liniştea în viaţa veşnică şi graţie dragostei aparte cu care s-a aplecat asupra existenţei şi faptelor sale preotul Petru Moga.

Cartea Părintelui Moga este un frumos gest pios cu ocazia comemorării, la 6 iunie 2013, a 120 de ani de la trecerea brutală în nefiinţă a marelui explorator şi întreprinzător Iuliu Popper.

Vă mulţumim, Părinte, pentru acest dar de nepreţuit. O adâncă plecăciune!

Prof.univ.dr. Silviu Neguţ

Pr. Petru MOGA
Pr. Petru MOGA