Α. Icosul 1
Îngerul cel întâistătător din cer a fost trimis
să-i zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te !
și o dată cu glasul lui cel netrupesc, văzându-Te întrupat pe Tine,
Doamne,
și-a ieșit din sine și a stat strigându-i unele ca acestea:
Bucură-te, prin care va străluci bucuria;
bucură-te, prin care se va pierde blestemul.
Bucură-te, rechemarea lui Adam celui căzut;
bucură-te, răscumpărarea lacrimilor Evei.
Bucură-te, înălțime cu anevoie de urcat pentru gândurile omenești,
bucură-te, adânc cu anevoie de văzut chiar pentru ochii îngerești.
Bucură-te, că ești tron al Împăratului,
bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate.
Bucură-te, stea care arăți Soarele;
bucură-te, pântece al dumnezeieștii întrupări.
Bucură-te, prin care se înnoiește făptura;
bucură-te, prin care prunc se face Făcătorul.
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!