Ε. Icosul 3
Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu,
a alergat la Elisabeta,
iar pruncul aceleia, recunoscând îndată îmbrățișarea ei,
s-a bucurat
și cu săltări, ca prin niște cântări a strigat Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-te, vița Mlădiței neveștejite;
bucură-te, ogorul Rodului cel nestricat.
Bucură-te, care ai lucrat pe Lucrătorul Cel iubitor de oameni;
bucură-te, care ai sădit pe Săditorul vieții noastre.
Bucură-te, brazdă care odrăslești belșug de îndurări;
bucură-te, masă care porți îndestulare de ispășiri.
Bucură-te, că faci să înflorească pajiștea desfătării;
bucură-te, că pregătești limanul sufletelor.
Bucură-te, tămâia unei solii bineprimite;
bucură-te, ispășirea a toată lumea.
Bucură-te, bunăvoirea lui Dumnezeu către cei muritori;
bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu.
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!