ȚARA DE FOC – IULIU POPPER – Traducere, Ed.Bizantină, București, 2013
TARA DE FOC – IULIU POPPER
PREFATA
Născut fiind la ţară, cu „frica lui Dumnezeu”, cum se spune, de mic copil am avut credinţa că preoţii doar vorbesc – transmit, aşadar, spiritul Sfîntului Duh –, şi studiază, aprofundează, cărţi religioase, nu şi citesc, analizează şi chiar diseacă lucrări laice, fără legătură, cel puţin la prima vedere, cu Biserica. Aparent fără nicio legătură, în urmă cu un an, un fost student, Bogdan Ursuleanu, m-a rugat să am o întrevedere cu un preot de la Câmpina, care era preocupat de unul dintre românii pe urmele cărora fusesem în anul anterior, în cadrul expediţiei-călătorie RAPAPATATIERRA (RAPAnui – PATAgonia – TIERRA del Fuego), înscrisă în programul MARI ROMÂNI, români adevăraţi, dar din păcate uitaţi. Preotul era Părintele Petru Moga, de la Biserica Sfîntul Nicolae, iar expediţionarul – Iuliu Popper. Preotul Moga mi-a plăcut din prima clipă, am interacţionat imediat: o figură de ascet solar, mi-am zis instantaneu, un om de statură mijlocie, foarte suplu şi care emana, pur şi simplu, bunătate, căldură sufletească, credinţă, deferenţă. Am răspuns, fără ezitare, invitaţiei Domniei-Sale de a ţine o conferinţă în complexul bisericesc pe care îl păstoreşte (un ansamblu religios de o frumuseţe şi un farmec aparte) şi, în ciuda tuturor reţinerilor mele, ziceam eu fireşti (conferinţă duminica – zi de sărbătoare şi odihnă – şi la orele 17, când oamenii îşi fac, de regulă, siesta), totul a fost perfect în acea zi de 18 septembrie 2012: o sală arhiplină (peste 60 de persoane), cu o audienţă selectă, cultivată, ceea ce îşi doreşte orice vorbitor în public.
Continue reading →